După intrarea în secolul XXI, odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei servodirecției electrice (EPS), sistemul de servodirecție a suferit din nou schimbări. Sistemul de servodirecție electrică nu se mai bazează pe ulei hidraulic, ci furnizează direct putere volanului prin intermediul unui motor electric, ceea ce face ca direcția să fie mai precisă și mai eficientă.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale servodirecției hidraulice este performanța îmbunătățită de manevrabilitate. Sistemele tradiționale de direcție mecanică realizează direcția prin conectarea directă a volanului și a roților, necesitând ca șoferul să aplice o forță mai mare, în special la viteze mici sau la parcare.

Direcția devine dificilă Dacă caseta de servodirecție electrică este deteriorată, una dintre cele mai evidente manifestări este că volanul devine dificil de rotit. Acest lucru se datorează faptului că motorul nu poate oferi asistență electrică normală, iar șoferul trebuie să se bazeze pe mai multă forță pentru a finaliza operațiunea de direcție.

Volanul scoate zgomote anormale la virare, în special sunete de „scârțâit” sau „trosnituri”, care sunt adesea semne precoce de uzură sau deteriorare a capătului cremalierei servodirecției. Când garniturile sau lubrifianții de la capătul cremalierei se pierd, frecarea crește, provocând uzură între piese, ceea ce la rândul său provoacă zgomote anormale.

De obicei, un suport reparat poate dura între 3 și 5 ani sau chiar mai mult, în funcție de tipul de vehicul, mediul în care este utilizat și întreținerea care i s-a acordat. Dacă după reparație există probleme evidente, cum ar fi rigiditatea direcției, zgomot anormal sau scurgeri de ulei, acestea trebuie inspectate și înlocuite, după cum este necesar.

Costul de producție al unei mașini este unul dintre factorii cheie în determinarea utilizării unei casete de servodirecție. Pentru unele modele economice cu bugete limitate, utilizarea unui sistem de direcție mecanică tradițional poate reduce considerabil costurile de fabricație.

Servodirecția și pinionul și cremaliera sunt cele două componente principale ale sistemului de direcție. Nu sunt „conectate” direct una de cealaltă din punct de vedere al structurii fizice, ci lucrează împreună prin forța de control și asistența servodirecției.

Anii 1970: Servodirecția devine standard în mașini În anii 1970, casetele de servodirecție s-au schimbat treptat de la o configurație opțională la o configurație standard pentru majoritatea mașinilor de pe piața americană. În special, pe măsură ce dimensiunile și greutatea mașinilor au crescut în continuare, sistemele de direcție manuală au devenit din ce în ce mai impracticabile.

Servodirecția este conectată la bieleta de direcție a vehiculului, care este conectată direct la fuzetă. La înlocuirea servodirecției, bieleta de direcție trebuie scoasă de la fuzetă.

Dacă pompa de servodirecție este suprasolicitată pentru o perioadă lungă de timp, în special atunci când se conduce cu viteză mică sau se parchează, pompa va genera prea multă căldură din cauza încărcării excesive, ceea ce va accelera direct deteriorarea fluidului.